Nu sunt multe lucruri pe lume care reusesc sa ma scoata din sarite, insa reclamele pentru ferestrele Qfort ale companiei Casa Noastra (agentie de publicitate-Next Advertising) ating aceasta performanta.

Da, am inteles, vrei ca reclama si produsul tau sa fie memorabile, sa aiba un anumit impact asupra telespectatorului. Insa de aici pana la a realiza o serie de reclame care starnesc sentimente nu tocmai legale si morale, e cale lunga.

Vineri am dat ultimul examen din anul I de facultate ( sau cel putin asa sper, nu de alta, dar toamna o rezerv starii de relaxare totala). Sentimentul de usurare e coplesitor! Nu ca m-as fi omorat eu cu invatatul peste poate, insa chiar e bine sa stii ca nu ai nimic de facut, ca poti sa te uiti la filme si emisiuni idioate, ca poti sa pierzi vremea nefacand nimic util.

Ultima mea pasiune e pictura. Duminica mi-am cumparat culori, pensule, bloc de desen si de-atunci desenez intruna. Nu va imaginati ca am cine stie ce talent ascuns, insa imi face placere sa creez, sa amestec culori si sa vad ce iese, imi place sa trebuiasca sa ma concentrez la altceva decat scoala, carti, munca.

Va recomand sa incercati!

Examen la disciplina Introducere in relatiile publice:

PR-istul trebuie sa fie un “barbat adevarat” sau (in varianta feminina) o “de 3 ori femeie.”

Specialistul in relatii publice trebuie sa fie un bun tata de familie.

PR-istul este omul care trebuie sa munceasca pana “cade ca o musca moarta.”

Edward Bernays e un cutit elvetian al meseriei de piarist.

Diferenta dintre Lee si Bernays este ca Bernays a fost considerat parintele relatiilor publice pe tot parcursul vietii sale, pe cand Lee a luat acest titlu abia in nefiinta, intrucat el nu a fost constient de valoarea muncii sale decat dupa ce a murit.

Ivy Lee si E. Bernays au fost “parintele relatiilor publice” dar inca nu s-a hotarat care dintre ei.

In cazul unei conferinte de presa, un aspect foarte important sunt manechinele implicate in aceasta (hostess). Ele trebuie alese cu bun gust si tact, incat sa fie pe placul invitatilor a caror cercetare trebuie facuta in prealabil.

Astazi am facut un lucru pe care imi doream de mult timp sa-l fac: in drum spre serviciu, am coborat din troleu cu 3 statii mai devreme si m-am plimbat pe strada Timpului.

De mai bine de cateva saptamani o vad din troleu si de fiecare data cand trec pe acolo imi spun ca intr-o zi (cu soare) voi cobori si ma voi plimba pe acolo. Imi parea un loc mistic, ceva in genul strazii din La tiganci a lui Eliade.

Timpului e genul de loc pe unde te poti plimba linistit pe mijlocul strazii fara ca vreo masina sa te deranjeze din contemplarea caselor de pe margine. Cu toate ca nu e foarte departe de civilizatie, linistea e coplesitoare. Singurele sunete pe care le auzi sunt cantecele pasarilor.

Primul lucru care iti atrage atentia este o cladire impunatoare si acoperita de iedera. Are un aer boem si sinistru in acelasi timp. Si pentru ca strada se numeste strada Timpului si nu a Trecutului, vis-a-vis de cladirea cu iedera isi are sediul un Bikers Shop.

In spatele portilor inalte se vad case vechi, frumoase, cu o arhitectura deosebita. Dar exista si multe case noi care nu au farmecul celor vechi, insa contribuie la ideea de trecere irevocabila a timpului.

 

Rahova. Tramvaiul 32. Duminica seara.

El: Punem pariu ca stiu id-u’ de mess a lu’ Bianca?

Ea: Ma pupi in cur daca nu-l stii?

El: Te ling si-n pizda.

 

Rules:

• Only 2 people on the raft at a time.
• The father cannot stay with any of the daughters, without their mother’s presence.
• The mother cannot stay with any of the sons, without their father’s presence.
• The thief (striped shirt) cannot stay with any family member, if the Policeman is not there.
• Only the Father, the Mother and the Policeman know how to operate the raft.

 

*Joculetul l-am redescoperit pe blogul unei foarte dragute amice: http://douabucatidenisip.wordpress.com/ si, ca sa-i raspund la intrebarea de pe blog, mi-a luat ~3 minute.

 

**Click pe poza pentru joc. :p

Va recomand cu caldura sa vizitati urmatoarele site-uri: www.pitzipoanca.org si www.cocalari.com !

Marturisesc ca le accesez aproape zilnic pentru o portie zdravana de ras.

Daca ati avut curiozitatea sa explorati site-ul gmp, probabil ca ati observat ca aceasta agentie de publicitate este putin altfel decat majoritatea companiilor. Recunosc ca m-a atras in mod special sectiunea “Cariere”, unde cele cateva randuri despre cum e in gmp si cum sunt oamenii aici captiveaza tanarul avid de un job in domeniul advertising-ului.

Contactul cu site-ul e reprezentativ pentru contactul real cu gmp-ul. Lumea e vesela, munceste mult, se distreaza la fel de mult. Cele doua tanti de la bucatarie ne trateaza cu cele mai gustoase bucate, Costica, receptionistul despre care scrie pe site, e imposibil de descris in cuvinte, iar Nuca, cateaua noastra, e mamica a 6 puisori mici si dragalasi.

Sincer, nu mi-am imaginat ca o companie poate sa fie atat de primitoare si sa-ti ofere atat de mult! Nu stiu cum e in alte parti, insa ma bucur ca am avut norocul si ocazia de a-mi incepe cariera aici.

Pentru ca aveam prea mult timp liber dupa job, proiecte, examene :p , am decis sa colaborez cu o firma care face exit-poll-uri. Tot ce trebuia sa fac era sa chestionez oameni care tocmai iesisera din sectia X de votare. 15 ore. Da, e mult, insa remuneratie pe masura. Partea buna a fost ca am avut ocazia sa petrec 15 ore cu surioara mea!

Revenind la activitatea desfasurata acolo, trebuie sa mentionez ca trebuia sa chestionam fiecare al 7-lea om. In cele 15 ore petrecuta in fata sectiei, am ajuns la concluzia trista ca cei care ne decid viitorul sunt oameni care nu fac diferenta intre PD-L si PNL, nu stiu ce inseamna sondaj ori anonim, nu au nici cea mai mica idee pe ce planeta sunt. Numarul covarsitor de astfel de oameni m-a ingrozit! Imi imaginam eu ca lumea care merge sa voteze nu e tocmai cea mai culta si informata, dar nici chiar asa!

O doamna de 78 de ani ne-a sfatuit sa nu ne maritam fete mari si ne-a dat sfaturi cum sa ne mobilam bucataria si cum sa ne montam hota. O alta doamna, in momentul in care i-am spus ca sondajul este anonim, adica nu trebuie sa ne spuna numele, ne-a intrebat nedumerita: “Pai si daca nu va zic numele, cum stiti cu cine am votat?”

Un alt fenomen intalnit in fata sectiei au fost oamenii care refuzau sa ne raspunda la intrebari, argumentand ca e secret, ca doar la 9, dupa ce se inchid urnele se afla ce si cum. Intr-adevar, in fiecare urna sta un pitic si numara voturi, iar la 9 fix, cand se spune stop joc, iese afara si spune cine ce a votat. Nu-mi dau seama cum cred unii oameni ca telelviziunile difuzeaza sondaje si procente, relativ asemanatoare cu realitatea, daca oamenii nu ar raspunde exit-poll-urilor. Varianta cu piticul e cea mai plauzibila. :p

Trecand peste cei care se inversunau sa tina doar pentru ei alegerea facuta, mai erau altii care, in momentul in care le spuneam ca facem un sondaj si ca vrem sa le punem cateva intrebari, veneau receptivi langa noi, dornici sa ne raspunda. Dar cand auzeau ca vrem sa stim cu cine au votat se uitau mirati la noi si ne spuneau ca “Asta nu va zic!”. Ce credeau ca o sa-i intrebam? Ce parere au despre incalzirea globala? Cum stau cu sanatatea? Ce glicemie au? Nu e logic ca dupa ce tocmai ai iesit din sectia de votare, sondajul e despre optiunea lor politica? Duh!

Pe la 8 jumate s-a prezentat la vot si cetateanul turmentat al lui Caragiale. Si din moment ce noi stateam langa intrarea in scoala cu pricina, domnul respectiv a tinut mortis sa ne spuna noua ca “Eu sunt beat. Hâc! Da’ … am venit sa votez! Hâc!” Good for him! Bad for us…

 

Dupa cum spuneam intr-unul din posturile anterioare, de o luna si jumatate lucrez part time(5 ore/zi). Si pentru ca subiectul studentilor care lucreaza in timpul facultatii este de mare actualitate si interes, am decis sa scriu cateva randuri despre experienta mea.

5 ore pe zi nu pare prea complicat, insa daca mai adaugam inca 2 ore dus-intors, deja devine interesant. Avantajul meu, ca studenta la Comunicare, este ca seminariile si cursurile nu imi ocupa exagerat de mult timp. Cursurile nu sunt obligatorii, iar seminarii am din doua in doua saptamani. Cele 5 ore pe care le lucrez sunt fie de la 10:00 la 15:00, fie de la 15:00 la 20:00, deci nu era prea complicat sa-mi ajustez programul in functie de servici.

Acum ca s-a terminat si semestrul II, totul pare minunat, insa sa nu uitam de frumoasa sesiune care ma asteapta dupa colt. Noroc ca sunt mai rasfirate examenele! Nu e usor, dar nici nu as spune ca nu se poate duce in spate.

Am fost intrebata de o colega aspiranta la statutul de student la FCRP cum isi poate gasi un job in domeniul comunicarii din primul semestru al anului I. Intrebarea ei m-a pus pe ganduri si am inceput sa ma gandesc la cum as face eu lucrurile daca as avea ocazia sa fiu in anul I in toamna.

Ei bine, in primul rand, m-as inscrie intr-o organizatie studenteasca (poate chiar in VIP, de care m-am indragostit iremediabil la Marketing School). Toamna trecuta am ratat perioada de inscriere la cam toate organizatiile misto. Eram prea picata din luna, ca sa zic asa. Iar cand m-am trezit ca parca as vrea, era prea tarziu. Iar acum e prea tarziu deoarece in octombrie plec in Germania.

In al doilea rand, as incerca sa fiu cat se poate de la curent cu toate conferintele, seminariile, training-urile din domeniul comunicarii care au loc in Bucuresti. Pentru acest lucru, recomand cu caldura grupul Yahoo “conferinte”, dar si orice alt forum sau publicatie. Adevarul e ca am avut inspiratia sa particip la cateva astfel de evenimente si pot sa spun ca am invatat mai mult decat as putea vreodata sa invat de la facultate.

In plus, angajatorii sunt interesati de activitatile tale extrascolare, nu de notele de la examene. Asa ca nu recomand nimanui sa isi concentreze intreaga atentie asupra performantelor scolare, ci sa ia in calcul si metode alternative de instruire.

Colega de care va povesteam mai devreme dorea sa isi gaseasca un job din primul semestru de faculta. Nu recomand acest lucru deoarece la inceput esti mult prea buimac pentru a stii ce vrei. Mai bine sa profiti de acele cateva luni pentru a-ti imbunatati CV-ul.

Din conversatiile purtate cu alte persoane mai scolite si mai experimentate decat mine, am aflat ca, decat sa lucrezi 2 luni intr-un loc, 3 in altul, e mai bine sa nu lucrezi deloc. Angajatorii devin suspiciosi cand vad cat de inconsecvent esti si acest lucru nu ” da bine”. Asa ca daca ai primit o oferta pentru un job, gandeste-te bine daca chiar iti doresti sa lucrezi acolo.

O alta sugestie pentru studentii care isi doresc sa lucreze este sa nu accepte job-uri in domenii care nu au nicio legatura cu ceea ce vor ei sa faca in viitor. Nu merita sa investesti timp si resurse fara sa castigi nimic, in afara de o suma (mica) de bani. Este cu totul altceva sa “pierzi” timp intr-o companie din domeniul tau deoarece ai posibilitatea sa inveti multe lucruri si sa castigi experienta.

Cam asta este parerea mea despre acest subiect. Nu pretind ca as fi in masura sa dau sfaturi nimanui, insa cam asta am dedus eu din vasta mea experienta. :p