Femei cu plase in mana. Femei cu sandale de piele cu toc mic si patrat. Femei imbracate in rochii cu flori, buline, imprimeuri colorate. Femei cu posete de piele si adidasi. Femei cu parul scurt. Femei cu ruj de proasta calitate pe buze. Femei imbatranite inainte de vreme. Femei cu suvite prost facute sau radacini crescute. Femei cu oja roz sidefat. Femei fardate cu creion verde. Femei cu ochelari mari si rame de plastic. Femei grase. Femei cu parul roscat inchis. Femei urate. Femei cu parul permanent. Femei cu lant si cercei de aur, purtati la trening de fas. Femei cu par pe picoare. Femei acre. Femei cu parul murdar. Femei cu sanii lasati si cu burta asortata. Femei cu ochi frumosi si tristi. Femei imbracate de la haine vechi. Femei cu dantura ingalbenita si neglijata. Femei gospodine. Femei la casa lor. Femei care au uitat ca sunt femei.
hmm, uite o explicaţie aici. io’ţi dau dreptate, da’ totu se leagă: http://octv-blogbleg.blogspot.com/2008/06/pentru-dismorfofobie.html
By: octav on July 5, 2008
at 3:12 pm
Nu stiu daca e vorba numai despre comoditatea de a fi urat pentru ca si partenerul e urat, cum spuneai tu. Cred ca e ceva mai profund de atat. E o uratire a sufletului, o sila de lume si de viata. Pentru ca oamenii, nu numai femeile, ci oamenii in general (cel putin in Romania, nu ma pronunt pentru alte tari), dupa ce au trecut de o anumita varsta si si-au dat seama ca apogeul vietii lor a trecut, ca nu-si mai pot realiza visele din tinerete, se complac intr-o stare de apatie, se urasc pe ei insisi ca nu au reusit ceva mai mult si ii urasc pe altii pentru ca au reusit sau pentru ca inca mai au sansa sa o faca. Impresia pe care mi-o lasa mie e ca au ajuns sa urasca viata. Iar cand urasti viata, nu ai cum sa fii frumos.
By: piticot on July 5, 2008
at 6:59 pm
Stiu la ce te referi..meditam si eu la asta, cel mai adesea la metrou. Si nu e vorba de o frumusete ostentativa, aia pe care o dorim in jur. E vorba de frumusetea aia in care vezi ca omul incearca sa fie cea mai buna varianta a sa si in termeni de aspect. E simplitatea aia de a cauta lucruri care-ti vin bine, care te implinesc, care te fac sa zambesti. Tocmai asta lipseste..Pentru ca la noi e ori prea prea aranjat, ori uitare de sine.
By: raluca on January 28, 2009
at 11:23 am