Astazi am facut un lucru pe care imi doream de mult timp sa-l fac: in drum spre serviciu, am coborat din troleu cu 3 statii mai devreme si m-am plimbat pe strada Timpului.

De mai bine de cateva saptamani o vad din troleu si de fiecare data cand trec pe acolo imi spun ca intr-o zi (cu soare) voi cobori si ma voi plimba pe acolo. Imi parea un loc mistic, ceva in genul strazii din La tiganci a lui Eliade.

Timpului e genul de loc pe unde te poti plimba linistit pe mijlocul strazii fara ca vreo masina sa te deranjeze din contemplarea caselor de pe margine. Cu toate ca nu e foarte departe de civilizatie, linistea e coplesitoare. Singurele sunete pe care le auzi sunt cantecele pasarilor.

Primul lucru care iti atrage atentia este o cladire impunatoare si acoperita de iedera. Are un aer boem si sinistru in acelasi timp. Si pentru ca strada se numeste strada Timpului si nu a Trecutului, vis-a-vis de cladirea cu iedera isi are sediul un Bikers Shop.

In spatele portilor inalte se vad case vechi, frumoase, cu o arhitectura deosebita. Dar exista si multe case noi care nu au farmecul celor vechi, insa contribuie la ideea de trecere irevocabila a timpului.