Termenul “ţăran” si conotatiile lui
Trebuia sa avem un seminar de PR azi, dar nu s-a facut, asa ca m-am intors frumusel de unde am venit…adica acasa! Ca norocu’, la ora 3 nu circula nimeni cu metroul, asa ca nu am avut parte de o calatorie “clasica”, ca sardelele-n cutie (e chiar nasol sa fii mic in metrou pentru ca cei care beneficiaza de o inaltime mai considerabila cred ca pot sa-si sprijine cotul pe capul tau fara nicio problema 
) . Ar fi fost si culmea: sa si merg pana in Povernei degeaba si sa ma mai si lupt pentru un loc(nu de stat jos, nu ma intelegeti gresit, ci un LOC in metrou).
Revenim: Nu numai ca am putut sa prin un loc, dar de la Unirii am putut sa stau si jos! Minune! The highlight of my day! 
Imi scot tacticoasa caietul meu universal si incep sa citesc la Imagologie. La Timpuri Noi urca o gasca de 4 baieti. Cei mai cei. Super bengosi. Baieti de baieti. Ati inteles ideea. Sa incepem cu infatisarea: blugi cat mai inzorzonati, cu taieturi, cu modele, prespalati, cu dragoni, cu de toate; toti aveau geci de “piele” (de babuin probabil), una dintre geci purtand inscriptia Harley Davidson (nici ca se putea mai sexy); tricouri cu imprimeuri care mai de care mai shinny – la soare te puteai uita, da’ la tricourile lor ba; pantofii (aici e veselie) nu pot fi descrisi in cuvinte, nu am vazut in viata mea ceva mai hidos (bine, am mai vazut hidosenii, dar astia se mai si vroiau cool), piele de leopard la unul, de crocodil la altul, praf si jeg pana la sireturi, ca de acolo veneau blugii si nu s-au murdarit… Aaa, sa nu uitam de freze! Logic ca aveau bretonel intr-o parte/un ciuf mai lung in spate/o suvita verde/creasta cool. Nu am remarcat bijuterii/ceasuri sau alte accesorii, ci doar un cercel cu “diamant” in urechea unuia.
Acum ca am terminat cu aspectul fizic, sa trecem mai departe. Ati vazut filmul Idiocracy? Ei bine, m-am simtit exact ca si personajul principal din film cand nu intelegea nimic din ce zic ceilalti. Limbajul se modificase atat de tare, ca nu pricepea o boaba. Well, cam asa si aici. Nu as putea sa-l descriu exact ca pe un limbaj; adica, sunetele scoase pareau a fi nearticulate, mai degraba niste grohaituri decat cuvinte. Oricum, ei se intelegeau perfect: scoteau sunetele despre care vorbeam mai devreme si apoi radeau toti cu placere (nu va imaginati un ras normal, ci mai degraba unul isteric, exagerat de sonor, incat se auzea ecoul rasetelor in intreg metroul…scary)!
Asa. De ce v-am povestit toata aceasta intamplare? Pentru ca primul lucru care mi-a venit in minte a fost: “Ce tarani!” Am lasat caietul de imagologie deoparte si am ineput sa ma gandesc la modul incorect in care am folosit termenul. Si nu e vorba doar de acest termen, mai sunt multe exemple: tigan pentru hot, borfas; handicapat pentru prost, fraier; taran pentru om incult, necizelat, dar cu pretentii intelectuale mari.
De cate ori nu ati spus sau nu ati gandit la fel ca mine, catalogand oamenii ca ceva ce ei nu sunt? Se poate ca respectivii sa fi fost, intradevar, de la tara, dintr-un oarecare sat, dar se poate la fel de bine sa fi fost din Ferentari sau din oricare alt oras. Termenul de “taran” a ajuns sa semnifice o jignire, o insulta, si nu ceea ce inseamna cu adevarat, adica, persoana din mediul rural. Nu prea e corect fata de adevaratii tarani, nu? Ei bine, este sau nu corect, asa se vorbeste. Daca te gandesti logic, nu e corect, dar fara o analiza anterioara, s-ar putea sa nedreptatesti pe cineva.
Asadar, ma voi stradui sa nu mai gandesc in stereotipii, ci sa trec totul prin prisma proprie de analiza.
Leave a Reply