Today I started working in the BC Cafe in the campus. Okey, not really working, more like volunteering. It’s sort of a job – the money + lots of fun = happy Piticot.

Search pe Google in urma caruia cineva a ajuns pe blogul subsemnatei: “par pe burta la femei” .

Trebuie sa recunosc, delicata problema, dar de unde pana unde respectiva domnisoara cu par pe burta a ajuns pe blogul piticotului?

I just came back home after spending 5 months in Germany and I already miss it. Being an international student is great and I think applying for this scholarship was probably the best decision I ever made. In fact, I enjoyed it so much that I decided to stay for another semester. So after visiting all my friends and family in Romania, I’ll go back and continue my Erasmus adventure.

I studied in Ilmenau, a small city (judging by its size, it’s actually more like a village :p ) in Thüringen, East Germany. Ilmenau is surrounded by mountains, so you have a really great view and fresh air. But there is also a drawback to this: rainy and cold weather. However, I got used to it and learned to appreciate sunny days more than I did before.

Technische Universität Ilmenau is (obviously) a technical university, but it also has a media institute where I studied Applied Media Science. The classes I attended were quite interesting, very practical and project-based. I enjoyed working with German students and it was a great opportunity to make new friends among my colleagues.

Living in a campus is really great! You have everything you need within a five-minutes distance. Dorms, faculties, cafeteria, clubs, coffee shop, sports facility. Ok, living in a bigger city where you can do more activities is also nice, but Ilmenau is cozy and confortable in a way a big city could never be. It’s easier to get together with your friends,  get to classes or just go for a coffee. The thing I liked most was that you could go visit friends without a particular reason, just go to their place and hang out. This is more or less impossible in a big city: you don’t just change 2 buses and a subway to chat for 10 minutes.

I still can’t believe how many people I got to meet and how many friends I made. I was especially close to Spanish guys and girls, four guys from Mexico, a guy from Slovenia, another one from Peru and a few German people. It was interesting to see how easy you make new friends in this circumstances. We all felt a bit lost and needed somebody to share that with. When speaking about friends, I can’t not speak about the Romanian girls I shared this experience with. It was great being there with them, we had so much fun and I already miss them all! We got very close in the past few months and I couldn’t imagine Erasmus without them!

Since I came to Ilmenau, I also got to travel a lot. Not only Germany, but also France, Switzerland, Belgium and The Netherlands. I’m not sure why, but I felt more free to go anywhere I wanted and it was so easy to hop in a train and just go wherever I want.

I’m really looking forward to going back there in a few weeks! It might sound strange, but I felt like home in Ilmenau.

Anul trecut pe vremea asta imi faceam blog. Acum sper sa il revergorez.

 

Funniest IQ Test ever! Press here

Femei cu plase in mana. Femei cu sandale de piele cu toc mic si patrat. Femei imbracate in rochii cu flori, buline, imprimeuri colorate. Femei cu posete de piele si adidasi. Femei cu parul scurt. Femei cu ruj de proasta calitate pe buze. Femei imbatranite inainte de vreme. Femei cu suvite prost facute sau radacini crescute. Femei cu oja roz sidefat. Femei fardate cu creion verde. Femei cu ochelari mari si rame de plastic. Femei grase. Femei cu parul roscat inchis. Femei urate. Femei cu parul permanent. Femei cu lant si cercei de aur, purtati la trening de fas. Femei cu par pe picoare. Femei acre. Femei cu parul murdar. Femei cu sanii lasati si cu burta asortata. Femei cu ochi frumosi si tristi. Femei imbracate de la haine vechi. Femei cu dantura ingalbenita si neglijata. Femei gospodine. Femei la casa lor. Femei care au uitat ca sunt femei.

 

 

 

 

Nu sunt multe lucruri pe lume care reusesc sa ma scoata din sarite, insa reclamele pentru ferestrele Qfort ale companiei Casa Noastra (agentie de publicitate-Next Advertising) ating aceasta performanta.

Da, am inteles, vrei ca reclama si produsul tau sa fie memorabile, sa aiba un anumit impact asupra telespectatorului. Insa de aici pana la a realiza o serie de reclame care starnesc sentimente nu tocmai legale si morale, e cale lunga.

Vineri am dat ultimul examen din anul I de facultate ( sau cel putin asa sper, nu de alta, dar toamna o rezerv starii de relaxare totala). Sentimentul de usurare e coplesitor! Nu ca m-as fi omorat eu cu invatatul peste poate, insa chiar e bine sa stii ca nu ai nimic de facut, ca poti sa te uiti la filme si emisiuni idioate, ca poti sa pierzi vremea nefacand nimic util.

Ultima mea pasiune e pictura. Duminica mi-am cumparat culori, pensule, bloc de desen si de-atunci desenez intruna. Nu va imaginati ca am cine stie ce talent ascuns, insa imi face placere sa creez, sa amestec culori si sa vad ce iese, imi place sa trebuiasca sa ma concentrez la altceva decat scoala, carti, munca.

Va recomand sa incercati!

Examen la disciplina Introducere in relatiile publice:

PR-istul trebuie sa fie un “barbat adevarat” sau (in varianta feminina) o “de 3 ori femeie.”

Specialistul in relatii publice trebuie sa fie un bun tata de familie.

PR-istul este omul care trebuie sa munceasca pana “cade ca o musca moarta.”

Edward Bernays e un cutit elvetian al meseriei de piarist.

Diferenta dintre Lee si Bernays este ca Bernays a fost considerat parintele relatiilor publice pe tot parcursul vietii sale, pe cand Lee a luat acest titlu abia in nefiinta, intrucat el nu a fost constient de valoarea muncii sale decat dupa ce a murit.

Ivy Lee si E. Bernays au fost “parintele relatiilor publice” dar inca nu s-a hotarat care dintre ei.

In cazul unei conferinte de presa, un aspect foarte important sunt manechinele implicate in aceasta (hostess). Ele trebuie alese cu bun gust si tact, incat sa fie pe placul invitatilor a caror cercetare trebuie facuta in prealabil.

Astazi am facut un lucru pe care imi doream de mult timp sa-l fac: in drum spre serviciu, am coborat din troleu cu 3 statii mai devreme si m-am plimbat pe strada Timpului.

De mai bine de cateva saptamani o vad din troleu si de fiecare data cand trec pe acolo imi spun ca intr-o zi (cu soare) voi cobori si ma voi plimba pe acolo. Imi parea un loc mistic, ceva in genul strazii din La tiganci a lui Eliade.

Timpului e genul de loc pe unde te poti plimba linistit pe mijlocul strazii fara ca vreo masina sa te deranjeze din contemplarea caselor de pe margine. Cu toate ca nu e foarte departe de civilizatie, linistea e coplesitoare. Singurele sunete pe care le auzi sunt cantecele pasarilor.

Primul lucru care iti atrage atentia este o cladire impunatoare si acoperita de iedera. Are un aer boem si sinistru in acelasi timp. Si pentru ca strada se numeste strada Timpului si nu a Trecutului, vis-a-vis de cladirea cu iedera isi are sediul un Bikers Shop.

In spatele portilor inalte se vad case vechi, frumoase, cu o arhitectura deosebita. Dar exista si multe case noi care nu au farmecul celor vechi, insa contribuie la ideea de trecere irevocabila a timpului.